Draga prietene,
Cred ca tuturor ne place sa desenam.
Incepem in copilarie cand suntem fascinati de descoperirea "chestiei ciudate" care lasa urme pe hartie, pe asfalt, pe fata lu' mami si pe perdea - "ca un fel de muradrie". E tare distractiv cand suntem copii sa vedem actul creatiei si ne mandrim tare mult cu mazgalelile noastra. Va aduceti aminte de replica: "Uite ce am facut!" si intindeati bucuros foaia spre parinti si fata parintilor arata brusc ca si cum ar fi vazut literalmente "vitelul la poarta noua"?
Cred ca toti am trecut prin experienta asta.
Urma apoi partea cu explicatii (ca si cum ei nu ar fi inteles ca era desenata o printesa pe un cal alb, intr-o padure fermecata, ce era asa greu de inteles ca doar era clar desenat!).
Cati dintre noi mai continua sa deseneze odata cu trecerea anilor? Eu cred ca destul de putini. Ii lasam doar pe cei care vor sa se specializeze, care aleg sa devina artisti plastici si isi dedica viata acestei frumoase arte.
Dar desenul este pentru toata lumea si mai important, pentru toate varstele. El este la fel ca tine: poate fi vesel, trist, melancolic, aventuros, imbatator, visator si oricum vrei tu.
Recent, am vazut ca au aparut in librarii carti de colorat pentru adulti. Imi place ca astfel se promoveaza ideea desenatului ca mod de relaxare. Daca comparam desenul cu dansul (cine ma cunoaste stie de ce folosesc aceasta comparatie), altfel stau lucrurile. Nu toti suntem dansatori profesionisti dar apropape toata lumea danseaza fara sa le pese ca nu stiu cutare figura de dans. Cam asa ar trebui sa fie si cu desenul. Nu trebuie sa ai talent, nu trebuie sa ai creioane performante, nu trebuie sa ai locul perfect pentru desenat. Trebuie doar sa desenezi si sa iti aduci aminte de bucuria pe care o simteai cand erai copil si mazgaleai pe foaie.
Traieste acel sentiment si nu te gandi ca nu ai talent!Simte doar starea de bine care te cuprinde!
Desenul este muzica inimii scrisa cu pensula pe hartia vietii.
Tu cand ai desenat ultima oara?
